OrasulTopoloveni.ro

¦¦ Topoloveni - Relief

    Oraşul Topoloveni se încadrează în două subunităţi morfostructurale: Piemontul Getic, subunitate colinară şi Câmpia Română, subunitate de platformă. Piemontului Getic îi aparţin dealurile din partea de nord, nord-est, iar Luncii Argeşului, subunitate a Câmpiei Române, terenurile din sudul localităţii.
    Altitudinea localităţii este cuprinsă între 224 m în Lunca Argeşului şi 375 m în dealul din nord-estul satului Inuri. Relieful localităţii se încadrează în două subunităţi morfostructurale: Piemontul Getic, subunitate colinară, de orogen şi Câmpia Română, subunitate de platformă. Piemontului Getic îi aparţin dealurile din partea de est, nord şi nord-vest, iar Luncii Argeşului (subunitate a Câmpiei Române) terenurile din sudul localităţii. Subsolul Topolovenilor este bogat în substanţe minerale utile. În profunzimea structurilor geologice se găsesc zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, localitatea fiind un important centru petrolifer, exploatarea ţiţeiului începând cu anul 1953.
    Depozitele aluvionare cuaternare din albia râului Argeş oferă mari cantităţi de pietrişuri şi nisipuri care sunt exploatate intens pentru construcţii. De asemenea, argila şi alte roci sunt folosite pentru producerea cărămizilor.
    În perioadele bogate în precipitaţii, localitatea, în partea sa colinară, cunoaşte acţiunea a numeroşi torenţi care au fost supuşi unor uşoare lucrări de regularizare a cursurilor, în vederea prevenirii acţiunii lor distructive.
    Solurile sunt reprezentate, pe pantele dealurilor, de cele podzolice şi brun roşcat podzolice, iar în Lunca Argeşului, de cele argilo-nisipoase destul de fertile. Pe aceste soluri locuitorii au practicat din cele mai vechi timpuri agricultura, o amploare deosebită cunoscând-o pomicultura şi viticultura.
    Flora şi fauna sunt bogat reprezentate, fiind specific tuturor zonelor de contact dintre deal şi luncă. Flora este reprezentată de către pădurea colinară, vegetaţia de silvostepă şi, azonal, de cea de luncă, iar fauna este caracteristică acestor zone de floră şi anume biotipuri de pădure colinară şi, în mică măsură, celui de silvostepă.